Un personal interesant din istorie, un monarh unic, a fost Regele Lepros. Se numea de fapt Balduin al IV-lea și a fost rege al Ierusalimului cruciat.
Balduin al IV-lea, regele Ierusalimului, a fost un personaj unic în istoria umanității. Deși suferea de o boală incurabilă, care-l afecta de la vârsta de 9 ani, a reușit să facă față atât unei invazii masive, unui lider de temut dar și tulburărilor politice interne.
Nimeni nu știe de unde a găsit resurse pentru a deveni un erou al regatului, deși era măcinat de o suferință cumplită – lepra. Povestea lui Balduin este una romantică și totodată motivațională.
Un copil al speranței și o boală cumplită
La mijlocul secolului al XII lea, europenii, în special feudalii francezi, controlau în Israelul și Palestina de astăzi un regat cruciat. Este vorba despre Regatul Ierusalimului, având drept capitală Orașul Sfânt, cucerit de cruciați în timpul primei cruciade de la finele secolului al XI-lea.
Ierusalimul era un regat creștin într-o mare musulmană. Învinși inițial de trupele cruciate, musulmanii din Egipt, dar și alte state arabe s-au coalizat sub conducerea lui Saladin, un lider providențial din Egiptul musulman.
Regatul Ierusalimului era amenințat din toate părțile, iar ajutor din Europa era puțin probabil să mai primească, din cauza războaielor dintre englezi și francezi, la nivel continental.
În plus, chiar în interiorul regatului apăruse o puternică divizare între două mari facțiuni. Pe de o parte erau europenii care veniseră în prima cruciadă, s-au stabilit și doreau să trăiască în pace cu musulmanii, pe de altă parte erau aventurierii și cavalerii veniți ulterior care căutau doar război și pradă, ațâțați și de ordinele monasto-cavalerești, precum templierii sau ospitalierii.
Peste această lume divizată în vremuri turbulente conducea Almaric, contele de Jaffa și Ascalon. În anul 1161 i se năștea un fiu, Balduin. Acesta reprezenta speranța tuturor într-o revigorare a regatului Ierusalimului.
După ce a împlinit vârsta de 7 ani, Balduin a fost lăsat în grija lui William de Tyr, cel mai educat arhiepiscop din regatele cruciate. William de Tyr l-a învățat pe Balduin istorie, teologie, dar și tot ce avea nevoie să știe despre treburile administrative și militare.
Balduin încânta pe toată lumea. Era deosebit de inteligent, foarte bun la învățătură și mai mult decât atât priceput în mânuirea armelor. Se remarca în special ca un călăreț de elită. Toată lumea spera că el va deveni liderul providențial al Ierusalimului. A urmat însă un eveniment tragic.
William de Tyr observase că Balduin, încă de la 9 ani, nu simțea durere în brațul drept. Ba chiar îi lăsa pe copii să-l muște sau să-l lovească fără să schițeze niciun gest. La scurt timp a venit și explicația. Copilul, fiul regelui Almaric, suferea de lepră.
Era o boală provocată de mycobaterium leprae care afecta inițial pielea, mucoasele și mai apoi sistemul nervos. Era o afecțiune stigmatizată în Evul Mediu, privită ca o pedeapsă divină. Cei afectați erau izolați, mai ales că exista concepția că este transmisibilă prin aer și atingere.
