Această lege va clarifica atribuțiile și obligațiile ce revin instituțiilor publice în materia protejării monumentelor de for public, și instituirea unui regim de protecție mai bun. Totodată, are prevederi care vor sprijini protejarea și cultivarea memoriei naționale, inclusiv cea a minorităților naționale, care contribuie la identitatea multiculturală a țării noastre. Iar aceste din urmă prevederi sunt, poate, cele mai importante, deoarece ele constituie un pas important în direcția digitalizării culturii române.
Sunt multe locurile încărcate de istorie și frumos, a căror memorie a fost ștearsă cu buldozerul pentru a face loc betonului cenușiu comunist sau oțelului și sticlei capitaliste. Clădiri în care au trăit sau creat personalități importante ale vieții culturale, științifice sau politice, sau care au găzduit evenimente importante pentru istoria noastră, au dispărut pur și simplu, fără a lăsa în urma lor vreo dovadă a ceea ce-a fost. O asemenea soartă a avut, de exemplu, casa din București în care a locuit Mihail Sadoveanu, din zona Zambaccian, pe locul căreia se ridică un bloc de locuințe.
Destine similare au avut casele memoriale ale lui Perpessicius, Al. Rosetti, Maria Bănuş. Un alt imobil ai cărui pereți au văzut și auzit multe până să fie puși la pământ este fostul Palat Adevărul, în care s-a scris o bună parte a istoriei presei românești. Asta pentru că aceste imobile nu beneficiau de protecția pe care o meritau, și nici de atenția publicului.
